`e nevoie de cateva omizi, ca sa cunoastem in sfarsit fluturii`

Noi femeile gandim prea mult uneori, mai ales cand vine vorba de barbati. De fiecare data cand ni se aprind calcaiele dupa un barbat , o luam razna si atunci incepe stresul , intrebarile si raspunsurile care de cele mai multe ori nu au legatura cu realitatea :De ce nu suna ? Sigur e foarte ocupat, nu stie ce vrea, e confuz si blabla blauri.

Sau am mai auzit aberatia: El ma place dar nu  e pregatit pentru o relatie sau nu vrea o relatie acum. NU exista asa ceva ! Va traduc eu : Nu vrea o relatie cu tine, nu-i curios de tine...deci uita-l pentru ca sigur sunt 1000 de barbati out there , mega curiosi de tine.

Dragele mele, eu nu sunt o super cunoscatoare a barbatiilor dar dragostea nu m-a ocolit , deci am avut destule legaturi , unele mai bolnavicioase, altele mai sanatoase, unele mai intense, altele doar ca sa fie. In orice caz un lucru , il stiu sigur : Un barbat cand se indragosteste nu e confuz, unui barbat cand ii placi , te vaneaza  si daca il  ignori  devine obsedat de tine ,de-a dreptul. Majoritatea relatiilor incep furtunos. Daca la inceput entuziasmul nu e la cote maxime...ma indoiesc ca va iesi ceva mai tarziu.

Desi, ati spune ca barbatii sunt mai rationali, in dragoste nu e deloc asa...noi femeile suntem cele care studiaza terenul inainte de a se implica si din pacate atunci cand noi hotaram sa nu mai pastram distanta, ei devin reci si indiferenti...poate nu se intampla de fiecare data, poate unele dintre voi ati intalnit deja `sufletul pereche`dar cele ce inca sunt singure si in cautare stiu despre ce vorbesc.

Insa nu ne oprim aici, `e nevoie de cateva omizi , ca sa cunoastem in sfarsit fluturii`(e luata din Micul print, nu mai stiu exact cum era si mi-e lene sa caut acum).

.......

Toata lumea isi da cu parerea despre barbati si femei, o multime de carti au fost scrise despre diferentele dintre barbati si femei. Suntem bombardati non stop cu articole despre `ce vor barbatii/femeile`, articole care dupa parerea mea nu prea isi au rostul. Fiecare om are propria lui personalitatea, propriile sale gusturi si asteptari, asa ca mi se pare cam deplasat sa fim toti bagati in aceeasi oala.

De multe ori se intampla sa intalnim o persoana care sa fie intrutotul pe gustul nostru dar efectiv sa nu aprinda nicio scanteie in noi,  la fel de bine o persoana plina de calitati negative (din punctul nostru de vedere) sa  ne zguduie intreaga existenta.

In orice caz dezvoltati-va voi ca indivizi in directiile in care voi doriti, dupa criteriile voastre...lasati standardele la o parte, nu le dati ocazia sa va guverneze viata , oamenii ar fii de un infinit de ori mai fericiti daca nu s-ar mai compara cu altii, pentru ca oricum cineva in lumea astea o sa fie profund fascinat de ceea ce esti tu, fara sa-i pese daca esti conform standardelor sau nu. Oamenii nu sunt perfecti si tocmai asta ii face extraordinari.

Cand nu suntem noi suntem urati si neinteresanti . Si cum bineinteles ne este foarte usor sa observam cand cineva nu se comporta natural in prezenta noastra , la fel de usor pot observa si altii .

Asa ca dragi barbati, daca nu purtati cercel in ureche ...sigur , la un moment dat o sa intalniti persoana care sa va iubeasca indiferent de marimea burtii si a cocoselului( desi a doua nu o garantez) , la fel si pentru femei...daca nu va tatuati sprancenele sigur o sa gasiti un barbat la un moment dat care sa va  faca 3 copii .

Deci hai sa nu mai citim porcarii si sa lasam lucrurile sa decurga de la sine.

C.V or not C.V

Cand barbatului care iti place, nu te place pentru ca  ii plac doar femeile care arata ca niste prostituate ( si probabil si sunt, cu juma´ de norma) , atunci fii fericita ca nu esti genul lui.

Eu is obsedata de o chestie , trebuie sa-i cunosc bine cv-ul unui barbat inainte sa ma leg la cap cu el...la modul ca nu stiu , poate ca par o distrusa dar `pana mea` daca tipul inainte s-a intalnit doar cu `little miss prostitute` sau mai rau cu tipe care nu se spalau pe cap sau `eu stiu` ce alte  personaje negative , eu nu-l mai vreau. Adica oricum m-ar pune tare pe ganduri treaba asta...probabil m-as spala si mai des pe cap :))

Deci totusi : este normal sa gandesc asa? Mi-am intrebat cateva prietene, am obtinut pareri pro si contra...dar macar m-am mai linistit la gandul ca si altii impartasesc aceleasi credinte.Oare barbatii isi pun intrebari de genul asta ? Oare pe cati dintre noi ne intereseaza trecutul unei persoane? Suntem nebuni? Nu ar fii mai normal sa ne axam doar pe prezentul unei persoane?

Metode anti-pseudodragoste

De-a lungul timpului si experientelor mele traumatizante si dramatice and so on in ale amorului :)) am invatat 2 lucruri...ma rog , mai multe , dar aceste doua strategii  ma ajuta pe mine sa nu ma indragostesc sau daca m-am indragostit deja  de cine `nu traba` , sa ma dezindragostesc cat ai zice peste. PESTE! Deci sa incepem :

1. Cum sa evitam dragostea.
Niciodata, dar niciodata nu acorda atentie unui singur barbat, daca iti place unul in mod special probabil  ca vei chicoti mai mult in prezenta lui dar   nu renunta la rezerve, NEVER...`da-ti prosteala ` in stanga si in dreapta...ca sa te tina ocupata , stii cum zic?

Probabil ca prima ta Optiune face la fel...sa nu crezi ca barbatii sunt cinstiti...si de cele mai multe ori , din pacate...cum viata e trista cand vine vorba de dragoste, tu nu esti prima lui optiune. Rezervele oricum nu le vrei si n-o sa iesi niciodata cu ei la mai mult de un suc dar macar cand Optiunea nr 1 te lasa cu ochii in soare  o sa aiba cine sa te consoleze :)).

N-o sa suferi , o sa fii doar ciudoasa.  Daca dupa ceva timp o sa-l vezi  cu o urata prost imbracata ( poate fata nu-i chiar asa urata dar tu din start nu-i dai nicio sansa, ca doar nu esti fraiera), atunci ai mare noroc... n-o sa-l mai vrei nici daca il primesti pe tava.

Dar cum viata din nou nu e asa `de comitet` probabil se va combina cu o bunaciunea cu tzatze mari , 2 facultati si 3 mastere , experta in sarmale si racituri , antrenoare de fitness si doctoranda in studiul fizicii moleculare , atunci draga mea n-ai decat sa mergi la baie, sa-ti dai cu capul de pereti pana  nu mai poti, sa plangi ,sa-ti dai cateva socuri termice , sa plangi iar ( de data asta intr-un colt al casei, sa fie cat mai emo) si in final sa te culci `numa asa de ciuda` cu una din rezervele tale care probabil va avea  o putzulica de 5 cm ( in erectie).O sa iti fie ciuda dar dupa cum spuneam o sa ai Rezervele acolo langa tine ( cu cat sunt mai multe cu atat mai bine ).Si asa am rezolvat-o si pe asta.

Poate totusi Amorul va fi bland cu tine si Optiunea nr 1 iti va impartasi interesul ,nu te entuziasma prea tare, tine totusi rezervele pe langa tine, in acest fel nu vei deveni  disperata , insistenta , enervanta si tot ce e mai frumos intr-o femeie. Jocul iubirii trebuie jucat cu sange rece...never but never show feelings :P Cu cat daruiesti mai mult, cu atat vei primi mai putin :)))

2.Cum sa te dezindragostesti.

Te-ai indragostit de un mascaltzone care n-are nicio treaba cu tine, tu zici ca-l iubesti, el vrea doar o pseudorelatie,in care vine, ti-o trage si dupa aia pleaca acasa :)) E  EXCEPTIONAL in pat, iti face niste chestii despre care nici macar prietenelor tale la un pahar de vin nu le poti vorbi.Ce sa mai ...ai cunoscut barbatul ideal!

Ma rog tu nu esti indragostita de el, esti doar obsedata de penisul lui dar tu nu stii asta deocamdata . Am mai spus eu o data , dragostea adevarata este intotdeauna reciproca. Sexul nu tine in picioare o relatie, sexul este doar manifestarea carnala a iubirii...in cazul tau nu exista iubire doar ca tu inca nu stii.
Bun, la un moment dat o sa-ti dai seama ca tu esti cam fraiera asa si o sa vrei sa-i dai papucii cu toate ca inca il mai `iubesti`...GRESIT...daca ii dai papucii acum, o sa-ti ramana in cap o imagine ideala a lui( ireala evident,totu-i  in mintea ta, el nu-i deloc interesant) si o gramada de ganduri negre gen: normal ca nu ma poate iubi, el mult prea bun pentru mine...cine sunt eu pe langa asa un Adonis? Si tot felul de aberatii de genul asta iar obsesiile astea pot dura luni intregi.

Ce trebuie sa faci tu , este sa continui sa te intalnesti cu el, starea de betie a trecut...acum vezi oricum mai clar si dupa fiecare rendez-vous o sa te trezesti mai mult si vei fi oripilata de ce credeai tu ca e `barbatul ideal`. La un  moment dat nici in pat n-o sa ti-l mai trebuiasca, chiar de are cea mai lunga si jucausa limba =)) Maxim 6 intalniri iti dau....deci te scutesc  de cateva luni bune de depresii inutile.Metoda garantata :)) testata de moi.





Si asa ca o concluzie: e foarte usor sa ne indragostim de un barbat despre care nu stim nimic, de fapt nu ne indragostim de el , ne indragostim de imaginea idilica creata de noi.
Asa ca ia un barbat, traiti  sub acelasi acoperisi, dormiti in acelasi pat, mananca cu el ,suporta-i toanele, suporta-i iesirile de taran obosit/ cioban de la oi, capacul de wc mereu ridicat ,vanturile si ragaielile etc etc ; Daca dupa toate astea inca il mai iubesti si inca ti-e draga fata aia de prostanac cand da foc la bucatarie incercand sa faca oua ochiuri ,atunci ala e Barbatul tau si al tau si ramane!

Fin :P

Fara titlu

Dumnezeu are intotdeauna grija de mine, nu stiu ce am facut sa merit asta...dar asa se intampla...EL imi ia sau nu imi da intotdeauna anumite lucrurile pe care le vreau ...eu stau bosumflata...dupa care tot el imi demonstreaza ca acele lucruri nu eram bune pentru mine si atunci sunt recunoscatoare si ma simt usor prost ca am fost atat de incapatanata si capricioasa.

 In orice caz am invatat sa ma las purtata de vointa lui si de semnele pe care le primesc. Foarte mult timp mi-am ignorat intuitia, acum am invatat sa o ascult si sa-mi urmez sufletul in aproape orice fac.Cateodata am impresia ca nici eu nu stiu exact ce vrea sufletul meu...incerc sa-l cunosc...incerc sa ma descopar pe cat posibil,dar cateodata ne este greu chiar si noua insine sa ne deschidem in fata noastra si atunci cum sa avem pretentia sa cunoastem alte persoane, sa patrundem in substraturile lor,sa-i intelegem si sa-i iubim...e greu, e aproape imposibil.

 M-am indragostit de un barbat,el nu s-a indragostit.Dar sunt fericita pentru simplul motiv ca nu am mai fost capabila sa ma las incercata de sentimente de genul asta de foarte mult timp, credeam ca nu mai sunt in stare, ca nu mai sunt suficient de puternica.Din pacate nu sunt suficient de slefuita sa merg mai departe caci adevarata iubire trebuie sa fie neconditionata ,sa nu ceara nimic inapoi, ori eu astept semne, astept ca sentimentul sa fie reciproc.Inca ma las condusa de orgolii si in conditiile astea nimic nu mai e frumos.

 Nu cred ca sunt pregatita pentru dragoste...credeam ca sunt dar nu sunt.Daca nu te-ai iubit din totdeauna, procesul `indragostiri` de tine e unul destul de dificil si lung...de cativa ani incerc sa ma descopar si sa ma iubesc asa cum sunt...sa-mi accept defectele,sa constientizez ca fac greseli si ca e omenesc...incerc sa fiu cat se poate de indulgenta cu mine asa cum sunt cu altii...m-am imbunatatit dar e foarte greu, fiind o persoana care pica foarte usor in depresii, cateodata am impresia ca tot ce am cladit in interiorul meu pana acum, se naruieste la primul esec .

Asa ca mi-e imposibil sa ma daruiesc cuiva in totalitate cand eu sunt inca in constructie :) . Sunt o persoana slaba( spiritual nu si fizic :)) ) dar am incredere ca pot deveni mai puternica.