joi, 4 octombrie 2012

`e nevoie de cateva omizi, ca sa cunoastem in sfarsit fluturii`

Noi femeile gandim prea mult uneori, mai ales cand vine vorba de barbati. De fiecare data cand ni se aprind calcaiele dupa un barbat , o luam razna si atunci incepe stresul , intrebarile si raspunsurile care de cele mai multe ori nu au legatura cu realitatea :De ce nu suna ? Sigur e foarte ocupat, nu stie ce vrea, e confuz si blabla blauri.

Sau am mai auzit aberatia: El ma place dar nu  e pregatit pentru o relatie sau nu vrea o relatie acum. NU exista asa ceva ! Va traduc eu : Nu vrea o relatie cu tine, nu-i curios de tine...deci uita-l pentru ca sigur sunt 1000 de barbati out there , mega curiosi de tine.

Dragele mele, eu nu sunt o super cunoscatoare a barbatiilor dar dragostea nu m-a ocolit , deci am avut destule legaturi , unele mai bolnavicioase, altele mai sanatoase, unele mai intense, altele doar ca sa fie. In orice caz un lucru , il stiu sigur : Un barbat cand se indragosteste nu e confuz, unui barbat cand ii placi , te vaneaza  si daca il  ignori  devine obsedat de tine ,de-a dreptul. Majoritatea relatiilor incep furtunos. Daca la inceput entuziasmul nu e la cote maxime...ma indoiesc ca va iesi ceva mai tarziu.

Desi, ati spune ca barbatii sunt mai rationali, in dragoste nu e deloc asa...noi femeile suntem cele care studiaza terenul inainte de a se implica si din pacate atunci cand noi hotaram sa nu mai pastram distanta, ei devin reci si indiferenti...poate nu se intampla de fiecare data, poate unele dintre voi ati intalnit deja `sufletul pereche`dar cele ce inca sunt singure si in cautare stiu despre ce vorbesc.

Insa nu ne oprim aici, `e nevoie de cateva omizi , ca sa cunoastem in sfarsit fluturii`(e luata din Micul print, nu mai stiu exact cum era si mi-e lene sa caut acum).

.......

Toata lumea isi da cu parerea despre barbati si femei, o multime de carti au fost scrise despre diferentele dintre barbati si femei. Suntem bombardati non stop cu articole despre `ce vor barbatii/femeile`, articole care dupa parerea mea nu prea isi au rostul. Fiecare om are propria lui personalitatea, propriile sale gusturi si asteptari, asa ca mi se pare cam deplasat sa fim toti bagati in aceeasi oala.

De multe ori se intampla sa intalnim o persoana care sa fie intrutotul pe gustul nostru dar efectiv sa nu aprinda nicio scanteie in noi,  la fel de bine o persoana plina de calitati negative (din punctul nostru de vedere) sa  ne zguduie intreaga existenta.

In orice caz dezvoltati-va voi ca indivizi in directiile in care voi doriti, dupa criteriile voastre...lasati standardele la o parte, nu le dati ocazia sa va guverneze viata , oamenii ar fii de un infinit de ori mai fericiti daca nu s-ar mai compara cu altii, pentru ca oricum cineva in lumea astea o sa fie profund fascinat de ceea ce esti tu, fara sa-i pese daca esti conform standardelor sau nu. Oamenii nu sunt perfecti si tocmai asta ii face extraordinari.

Cand nu suntem noi suntem urati si neinteresanti . Si cum bineinteles ne este foarte usor sa observam cand cineva nu se comporta natural in prezenta noastra , la fel de usor pot observa si altii .

Asa ca dragi barbati, daca nu purtati cercel in ureche ...sigur , la un moment dat o sa intalniti persoana care sa va iubeasca indiferent de marimea burtii si a cocoselului( desi a doua nu o garantez) , la fel si pentru femei...daca nu va tatuati sprancenele sigur o sa gasiti un barbat la un moment dat care sa va  faca 3 copii .

Deci hai sa nu mai citim porcarii si sa lasam lucrurile sa decurga de la sine.

C.V or not C.V

Cand barbatului care iti place, nu te place pentru ca  ii plac doar femeile care arata ca niste prostituate ( si probabil si sunt, cu juma´ de norma) , atunci fii fericita ca nu esti genul lui.

Eu is obsedata de o chestie , trebuie sa-i cunosc bine cv-ul unui barbat inainte sa ma leg la cap cu el...la modul ca nu stiu , poate ca par o distrusa dar `pana mea` daca tipul inainte s-a intalnit doar cu `little miss prostitute` sau mai rau cu tipe care nu se spalau pe cap sau `eu stiu` ce alte  personaje negative , eu nu-l mai vreau. Adica oricum m-ar pune tare pe ganduri treaba asta...probabil m-as spala si mai des pe cap :))

Deci totusi : este normal sa gandesc asa? Mi-am intrebat cateva prietene, am obtinut pareri pro si contra...dar macar m-am mai linistit la gandul ca si altii impartasesc aceleasi credinte.Oare barbatii isi pun intrebari de genul asta ? Oare pe cati dintre noi ne intereseaza trecutul unei persoane? Suntem nebuni? Nu ar fii mai normal sa ne axam doar pe prezentul unei persoane?