Habar nu am ce sa scriu...de fapt am vrut sa imi "construiesc" acest blog intr-o trista zi de marti(cred) cand am observat cu stupoare ca 43-ul ,autobuzul care ma duce pe mine acolo unde trebuie sa fiu ,a luat-o pe alt traseu.Ca simpla angajata a BT-ului cu salariu minim + bonuri de masa am intrat in panica la gandul ca voi fi nevoita sa cheltui mai mult pe transport dat fiind ca 43-ul cu umilul sau abonament de 30 de ron imi oferea : educatie,sansa unei cariere si fericire in camin...

si unde mai pui ,cate amintiri am eu in acest autovehicul?Babutzele cochetutzele iesite la pensie dar inca in putere isi faceau prezenta in fiecare dimineata (ce treaba aveau ele de rezolvat la ora aia numai ele si cel de sus stiu)...tampitii care nu doreau sa "shada" dar nici nu se deranjau sa-ti elibereze calea ca sa stai macar tu jos ca deh cand nici un scaun nu e ocupat si toti stam in picioare e cam normal sa fie inghesuiala si sa cobori fara portofel sau chiar geanta...

Dar frustrarea mea n-a durat prea mult...a doua zi mi-a fost dat sa trec din nou prin Balcescu...